Evenimentul se adresează elevilor de la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi”, elevilor de la Colegiul „Csiky Gergely” și studenților de la Facultatea de Design, Universitatea Aurel Vlaicu din Arad și se desfășoară la Pinacoteca, Complexul Muzeal Arad.

Putem să ne raportăm imaginea de sine la picturile dintr-un muzeu de artă? Care este legătura dintre o operă de istorie a artei și realitatea noastră de astăzi? Care este legătura dintre munca noastră și o posibilă realitate viitoare? Ghidați de fotografa și artista Lili Weiss M.A. și de actrița și pedagoaga de teatru Karina Paula Kecsek, participanții la atelier vor explora modul în care și-ar dori să interpreteze și să suprascrie reprezentările muzeale prin propriile povești care au loc în prezent, precum și prin intermediul unui viitor imaginat.

Cu ajutorul artei ludice și a metodelor pedagogice de teatru, Weiss și Kecsek vor încuraja participanții să se cufunde în diferite moduri de punere în aplicare a ideilor proprii. În mod activ și practic, aceștia vor experimenta lumi vizuale interioare și exterioare și vor încerca diverse scenarii artistice cu mijloace simple de exprimare.

Așa cum artiștii din trecut s-au apropiat de vremurile în care au trăit și au descris oameni și evenimente din realitatea imediată – concomitent cu materializarea propriilor utopii și viziuni pe pânză-, participanții la acest atelier vor lucra cu viziunile lor despre aici și acum, dar în același timp vor proiecta artistic propriul lor ego în imagini subiective ale viitorului. Aruncăm o privire asupra mediului nostru și în interiorul nostru, creând imagini actuale a ceea ce percepem, precum și viziuni individuale despre ceea ce simțim. Despre noi înșine, despre ceilalți, despre ceea ce ne face cine suntem. Despre cum trăim acum, despre cum ne-am dori să trăim în viitor, despre cine vrem să devenim.

În cadrul atelierului nu se vor mânui pensule, ci telefoane mobile. Cu ele nu doar creăm fotografii unice, ci și o nouă formă de artă: selfie-uri viitoare. Nu știm dacă pictorii s-au distrat în timpul procesului lor de creație, dar cu siguranță noi o vom face. Vom folosi telefonul mobil pentru a trimite operele de artă produse în cadrul atelierului departe în viitor, ca într-o capsulă a timpului. Vom încerca să ne jucăm cu noi și cu ideile noastre despre viitor într-un mod hazliu, dar în același timp formativ, învățând atât despre noile tehnici ale artei contemporane, cât și despre noile tehnologii.

Oare cum vom privi „fotografiile noastre viitoare” peste câteva luni sau ani? Ne vom regăsi pe noi și oamenii vremurilor noastre în ele? Viitorul pe care l-am proiectat când am creat selfie-uri ca opere de artă este cel prevăzut de noi, este diferit, este mai bun sau mai puțin bun? Visurile și speranțele noastre vor fi călătorit împreună cu noi pe parcursul lunilor, anilor?