Pe data de 24 martie 2023 a avut loc a doua ediție a Atelierului teoretic Pedagogii ale crizei, un eveniment la care au fost invitați Laura Borotea și Gabriel Boldiș, membri ai grupului artistic Minitremu.

În cadrul evenimentului, aceștia au prezentat o serie de publicații ce fac parte din biblioteca Minitremu și au împărtășit experiențele lor în ceea ce privește activitățile desfășurate în cadrul grupului de-a lungul anilor.
Unul dintre subiectele abordate a fost tabăra de artă contemporană Minitremu, o oportunitate pentru adolescenți de a-și dezvolta abilitățile și de a interacționa și lucra alături de artiști consacrați. Laura Borotea și Gabriel Boldiș au vorbit și despre filozofia și practicile abordate de Minitremu în munca cu copiii și tinerii.
Aceștia au discutat și despre planurile lor pentru acest an, în cadrul Programului Cultural Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii. Proiectul lor se numește În afara școlii (Stația Orizonturile Cunoașterii/Stația Oamenii) și are ca scop aducerea educației în afara mediului școlar prin activități de educație prin artă.

Evenimentul a fost unul deschis, la care au participat profesori, elevi, artiști și persoane interesate de proiectele Minitremu și Post-educația. Participanții au avut oportunitatea să discute cu cei doi artiști despre materialele și lucrările prezentate, într-o ambianță familiară, prietenoasă și plăcută.
Ne-am bucurat foarte mult să-i avem pe Laura Borotea și Gabriel Boldiș la Arad și să oferim publicului local ocazia de a interacționa cu ei și cu proiectele lor.

Sâmbătă, 25 martie, a început Atelierul teoretic Pedagogii ale crizei cu o prezentare personală a participanților, în care fiecare a vorbit puțin despre backgroundul său profesional și legătura sa cu educația.

Au participat: Dorel Gureanu profesor Geografie Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” Arad, coordonator proiecte Asociația Condor Club Arad; Cosmina Hodoroagă specialistă digital humanities; Minitremu (artiștii Laura Borotea & Gabriel Boldiș) asociație care facilitează accesul copiilor și tinerilor la arta contemporană; Cosmin Moldovan profesor de arte la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” Arad și artist vizual; Andreia Petcu profesoară de științe Școala Aletheea București, manager cultural Asociația Teaching by Learning; Laurian Popa profesor design la Facultatea de Design, Universitatea Aurel Vlaicu Arad și artist vizual; Delia Popa artistă vizuală, manager cultural și educatoare muzeală, co-fondatoare și președintă a ArtCrowd – Artiști în educație și coordonatoare programe educaționale la Muzeal Național de Artă al României; Alina Roman decană a Facultății de Științele Educației, Universitatea Aurel Vlaicu Arad; Luiza Spiridon arhitect peisagist, voluntar în proiecte comunitare; Marius Stoica Biblioteca Județean „Alexandru D. Xenopol” Arad; Mihai Zgondoiu profesor Facultatea de Arte și Design, Universitatea de Vest Timișoara și artist vizual și Nita Mocanu (Nicoleta Stoica) coordonatoarea proietului.

Atelierul a fost organizat sub formă de masă rotundă, iar discuțiile au început cu un exercițiu de imaginație, unul speculativ, unde fiecare participant a fost rugat să răspundă pe scurt la întrebarea „cum ar fi dacă educația…”. Acest exercițiu a fost propus ca o diversiune de la abordarea obișnuită a rezolvării problemelor, în sensul că pentru a reuși să implementăm harta generată în ediția anterioară a atelierului, era nevoie să ne angajăm în acest exercițiu de imaginație colectivă și să explorăm alte căi în care educaţia ar putea fi realizată.

Grupul a fost încurajat să gândească dincolo de limitele a ceea ce este posibil în prezent și să se proiecteze în posibile viitoruri, ținând cont de schimbările și provocările care urmează. Procedând astfel, grupul a reușit să genereze noi idei și soluții care ar putea ajuta la abordarea crizei actuale în educație și la pregătirea pentru viitor a copiilor și tinerilor.

În general, Atelierul teoretic Pedagogia teoretică a crizei a fost un exemplu al modului în care o abordare creativă și inovatoare a educației poate contribui la schimbarea și la generarea de noi idei și soluții la probleme complexe. Metodele folosite au fost de design thinking cu o trecere prin design speculativ. Discuțiile au fost entuziaste, pe alocuri dificile, cu multe divagări interesante și o dedicație emoțională deosibită.

Grupul de lucru va continua activitatea online, iar ghidul va fi publicat în toamna 2023, după o serie de testări și adaptări în urma consultărilor celor implicați atât elevi cât și profesori.

Vom reda mai jos câteva fragmente din cadrul discuțiilor.

„Cum ar fi dacă educația…”

P.L. – Cum ar fi dacă s-ar pune mai mult accent pe hibridizarea domeniilor.

A.R.- Cum ar fi dacă școala ar fi un spațiu deschis adică fluid în care mediul școlar ar fi o sursă pentru descoperire? Cum ar fi dacă s-ar lucra în echipe de profesori ar fi doar evaluare descriptivă și autoevaluare? Cum ar fi dacă școlile indiferent de zonă ar avea dotări similare și foarte diverse adică conform nevoilor copiilor? Dacă s-ar lucra pe bază de proiecte, cel puțin câteva proiecte, plecând de la întrebările „Ce probleme îți pui în legătură cu lumea?” și „Ce probleme îți pui în legătură cu propria viață?” puse copiilor? Cum ar fi dacă esteticul ar fi o abordare a cunoașterii în școală?

D. P. -Cum ar fi dacă elevii ar alege temele de lucru, respectiv proiecte la care trebuie să lucreze și profesorii le-ar oferi bibliografii cu surse de informații și eventual o structură de lucru sau creată împreună? Cum ar fi dacă 50% din școală ar fi în afara spațiului școlii? Dacă construirea grupului de clasă s-ar face ca un grup de suport de susținere emoțională reciprocă? Dacă ar fi metode de evaluare reciprocă și de grup când ar lucra un la un proiect? Dacă ar exista clase comune o zi de cinci ore cu toți profesorii și ar lucra împreună la un proiect? Dacă ar merge în diferite locuri să învețe câte un skill, educație practică hands-on, la ferme, la companii sau să învețe câte ceva practic?

M. Z. -Cum ar fi dacă sistemul s-ar schimba și nu se mai baza pe grilele astea de notare, care ar fi alternativele?

C. M. – Cum ar fi dacă informația primită de elevii ar avea un corespondent în realitatea imediată când le povestești ceva să le și arăți, nu să fie ceva pe care tot timpul trebuie să și-l imagineze să fie mai concret și poate mai util?

D. G. – Elevii mai ales la liceu ar trebui să-și aleagă niște discipline pentru că au diferite înclinații sau dacă perfecționarea lor este luat în serios.

M. S.- Să ai posibilitatea ca copil ca tu să ai inițiativa, să vrei să cunoști ceva și să fi susținut ca copil în a face chestia asta de a încearcă singur, hai să vedem ce te interesează, ce te pasionează, ei singuri își pun întrebări și de multe ori și nu prea pot să și dea răspunsuri și atunci ar trebui ajutați chiar în cadrul sistemului educațional.

G.B.- Cum ar fi dacă am încercat să vedem și alte metode de educație non occidentală gen Indonezia, Asia, Africa?

L. B. – Cum ar fi să nu mai existe școală la asta ca un fel de laborator în care ne tot pregătim pentru ceva ori că e pentru viață ori că e pentru examene și să fie complet altfel de tip, ar trebui să fie super conectați de fapt la tot ceea ce se întâmplă, să nu se inventeze nu știu ce activitate random și să facă lucruri cu sens. Cum ar fi să fie mai descentralizat, mai diferențiat, mai local mai legat de context, mai de chestiile locale din proximitate, de lucrurile mai reale și neapărat implicați părinții, bunicii, toată comunitatea pentru că altfel nu funcționează lucrurile.

C. H. – Cum ar fi dacă ar dispărea conceptul ăsta de catedră, de clasă, de bănci? Cum ar fi dacă profesorii ar dispărea? Dacă ar proiecta sau planifica dispariția lor, adică ce am face deci practic ,atunci știm ca și într-o relație cu copilul știi că ai făcut ce trebuie când el știe să se descurce fără tine și asta la nivel social.

A. P. – Cum ar fi dacă am învăța temeinic noțiunile teoretice și nu am fi superficiali? Cum ar fi dacă profesorii ar colabora și s-ar consilia unii pe alții? Cum ar fi dacă ar exista directori de educaționali care ar avea rol de coordonare? Cum ar fi dacă ar exista finanțare public-privată adică fondul clasei ar fi un lucru temeinic cu transparență și cu tot ce înseamnă? Cum ar fi dacă ar exista clustere de profesori cu sălile lor clar definite sau spațiile lor clar definite? Cum ar fi dacă ar exista varianta în care să poți alege în mod real dacă vrei să înveți dimineața sau după amiază în funcție de bioritmul tău.

L. S.- Cum ar fi dacă ar exista cursuri care să permită conectarea între generații ale tinerilor? Cum ar fi dacă am putea să ne luăm cursuri la alte licee? Cum ar fi să avem un sistem de învățământ care să fie privit cu aprecierea și încredere de către societate? Cum ar fi să existe un program de mentorat pentru tinerii profesori așa încât să poată să obțină o experiență de la cei cu mai multă experiență? Cum ar fi să existe un spațiu de siguranță în care profesorii să se poată exprime emoțional și să primească sprijin să existe o comunitate de suport?

N.S. În imaginarul meu există acea școală ca spațiu de viață echitabil, un fel de campus – spațiu natural dar nu neapărat o grădină cu mai multe locații în care să se țină cont și de niște teorie mai actuale și despre ce vrem noi să fie lumea asta, de genul Half Earth, să ai posibilitatea să le testezi la școală.

Din discuțiile despre ghid

• Trebuie să fie deschis, să poți adaugă idei sau materiale, oamenii să poată să-l abordeze pe mai multe niveluri.
• Ceea ce este dificil în cazul ăsta este să ne adaptăm la ideea de design speculativ în care propui un obiect pentru o lume viitoare iar ghidul nostru să fie pentru ce ne propunem să fie în viitor
• Sunt trei cel puțin trei idei directoare ecologie tehnologie și afectivitate.
• Dacă am gândi să luăm modulul doi din anul școlar următor, o variantă ipotetică, să luăm clasa a VII a că există programe, nu există presiunea examenului și să oferim două variante de hartă conceptuală pentru modulele astea, cum ai putea să faci o predare autentică în care copilul să se simtă parte, să aibă chef să vină la școală și mă gândeam la modulul 2 că se termină cu happy end pentru că este Crăciunul, ăla nu se termină prost niciodată, pentru că se termină la Crăciun, are opt săptămâni e și unul generos și chiar ai timp să faci lucruri
• O temă ar putea să fie biodiversitate locală, ecosistemul nostru care ar putea să fie și cultural și de mediu și cu tehnologia dar e foarte local adică la noi acasă în cartier, am putea avea scenarii cum ar fi dacă ar trebui să trăim doar cu resursele de pe o rază de 50 de km, dacă totul ar fi 50 de km de jur împrejur și să cunoaștem aria și să mâncăm de acolo și să avem toate resursele din acest 50 de km
• Aș face arta transversală în orice, arta văzută ca și inspirație și imaginație
• Scopul final este strategii pentru un viitor sustenabil ăsta este singurul care sună a scop final
• Aceste scenarii trebuie să se bazeze pe niște tendințe care se înregistrează acuma care vor avea un rezultat în viitor, există niște tendințe acuma pe care le cunoaștem și pe astea să le vedem cumva proiectate și să ne rezulte niște scenarii
• Noi mai la urmă creăm niște scenarii ca să creăm niște conștientizări
• Ne vom referi la procesul didactic din momentul acesta și dacă el rămâne mai departe pe aceeași traiectorie, cum se întâmplă acum, înseamnă că vor fi niște consecințe la un moment
• Gândirea critică e un deziderat, arta contemporană e conectată la toată lumea, la știință, e un fel de oglinda a societății, nu este doar o direcție estetică, e de mult trecută ideea, vine din societate, vine dinspre tot ce e în jurul nostru
• În arta contemporană ideea primează iar o lucrare de artă contemporană poate să fie doar o idee nu trebuie să fie neapărat un produs artistic ca un desen sau o pictură poate să fie și acolo în limita asta
• Diferența dintre artă și design este faptul că rezultatul este ambiguu, nu știi exact pentru ce este, rezultatul deschide niște posibilități dar nu îți oferă o soluție clară
• Folosim această hartă pentru a genera conținutul pentru activități trans-disciplinare, folosind metode de educație prin artă ele se vor concretiza în cadrul școlii, ca de exemplu în perioade ca Săptămâna Verde. În același timp vom avea un grup consultativ de copii/tineri/adolescenți ți de profesori cu care testăm să vedem ce este viabil. Trebuie să ne asumăm fiecare dintre noi ceva din activități sau șă scriem, și o parte de introducere, contextualizare, putem să experimentăm ce ne-am propus între noi și să aplicăm, să ne uităm spre viitor care ar fi consecințele a ceea ce facem acum, dacă modificăm ceva poate nu mai ajungem acolo toate temele astea apar aici în ghid

Bloopers

• Tu o să fii într-un coșmar birocratic eu o să fiu într-o fantezie din asta Arca lui Noe
• Deci eu și la vârsta asta am coșmaruri că rămân corigent repetent.
• Dacă nu te gândești totul e ok.